Creșterea puilor de carne are ca scop obținerea de carne într-un timp scurt și cu eficacitate economică maximă. În creșterea puilor în sistem industrial, pierderile sunt de 1-2% din efectiv, în timp ce la creșterea în regim gospodăresc pierderile sunt mai mari, altfel că acest mod de exploatare devine ineficient.
În continuare trecem în revistă principalele boli parazitare ale puilor de carne, care pot crește semnificativ rata mortalității în efectivul de păsări.
Bolile parazitare ale tineretului aviar
• Trichomonoza, boală frecvent întâlnită, produsă de un parazit flagelat prezent în intestinul subțire, evoluează cu tulburări digestive și hepatice, dar și la nivelul ciocului, la tineretul aviar, în sezonul de primăvară și vară, cu risc sporit în condițiile unei igiene precare. Contaminarea se face prin apa și furajele care conțin excremente de la păsările bolnave. Boala se manifestă prin abatere, lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate, diaree, încetinirea dezvoltării corporale și mortalitate.
Leziunile hepatice, la porumbei și la curci, apar sub formă de noduli de culoare albă-sidefie, de diferite marimi, bine delimitate. Diagnosticul bolii se pune pe baza semnelor clinice asociate cu existența bolii la alte păsări în arealul respectiv (gospodărie, fermă etc.), iar pentru confirmare sunt necesare analize de laborator.
Curativ se impune tratarea întregului efectiv infectat cu: Dimetridazol 40%, în doză de 40-50 mg s.a./kg corp, 5 zile consecutiv. Se poate administra și în furaj (1-1,5 g/kg furaj) sau în apa de băut (4 g s.a./10-15 litri de apă), timp de 4-5 zile. Totodată se tratează și celelalte specii de păsări bolnave din gospodărie.
Profilactic, în perioada de risc se administrează: metronidazol – 0,005-0,01% în apă; dimetridazol – câte 15 mg/kg corp/zi, în hrană, timp de 15 zile consecutiv, sau în apa de băut, în doză de 10 g/40 l apă, timp de 10-15 zile; furazolidon, în hrană – 0,02%; enheptin, 225 ppm, în furaj sau în apa de băut.
Tratamentul medicamentos se va asocia cu îmbunătățirea furajării și cu dezinfecția adăposturilor.
• Coccidioza (eimeriozele) este o boală a aparatului digestiv, în special la animalele crescute pentru producția de carne. Controlul inadecvat al bolii are efect negativ asupra perfomanțelor zootehnice prin: reducerea creșterii în greutate; scăderea ratei de conversie a furajelor; mortalitate crescută; randament redus la tăiere; susceptibilitate crescută la alte boli.
Coccidiozele afectează puii din primele 6-14 zile de viață și până la 3 luni. În forma acută se constată: inapetență, consum de hrană capricios, polidipsie, diaree alb-văroasă, uneori hemoragică, cu dopuri de fecale și penele perianal aglutinate; horiplumație, adinamie, ataxii, pareze ale aripilor și picioarelor, uneori subicter și slăbire accentuată. Mortalitatea este ridicată, de 30-70%.
Forma subacută evoluează la puii în vârstă de 40-60 zile, prin: apetit diminuat, polidipsie, diaree alternând cu constipație, încetinirea ritmului de creștere, slăbire treptată. Boala trenează 3-4 săptămâni, dar mortalitatea poate ajunge la 20%. Forma cronică, semnalată la păsări peste vârsta de 3 luni și la tineretul imunodepresat, se manifestă prin dezvoltare necorespunzătoare vârstei, rasei și condițiilor de întreținere.
În combaterea eimeriozelor, eficacitate foarte bună au coccidiostaticele (eimeriostatice). Există însă diferențe privind spectrul terapeutic, toleranța speciilor gazdă, categoria de vârstă și sistemele de exploatare. Administrarea medicamentelor se face în furaje sau în apa de băut, în dozaj ridicat și în interval scurt, de 4-5 zile, în scop terapeutic, și, în dozaj minimal, în cure îndelungate de 1-2 luni, profilactic.
Măsurile din profilaxia medicamentoasă sunt:
– la puii broiler se administreazță eimeriostatice în prevenția formelor clinice, fără a fi nevoie de a induce premuniție (imunitate de protecție), dar ușor metabolizabile, și fără restricții privind consumul de carne de la păsările tratate;
– la puicuțele de înlocuire (producție de ouă, reproducție) se vor folosi eimeriostatice care asigură o imunizare puternică (Amprolium, Clopidol), fără a administra imunodepresive.
Curativ se recomandă:
– sulfaveridin (Suldrazin) sol. 2‰, în apa de băut, timp de 3 zile, urmate de 2 zile pauză și reluare timp de 3 zile consecutiv;
– sulfacoccidinul, câte 3 linguri la 22 l de apă, 3 zile, urmate de 2 zile pauză și reluare cu 2 linguri la 11 l apă, timp de 2 zile;
– amprol plus se utilizează cu dozaj dublu față de administrarea preventivă, timp de 5-7 zile;
– dacigal – 1.000 g/tona de furaj;
– galisan pulvis – 100 g/2-2,5 l apă, pentru 100 pui/zi, timp de 2-4 zile;
– toltrazuril (Baycox) 2,5% (derivat triazinonic) – 0,025 g/l apă, o singură administrare sau se repetă a doua zi.
János DÉGI
CAUZE ALE MORTALITĂȚII PUILOR DE CARNE
Pierderile de pui sunt mai mari în prima săptămână de viață și în ultimele zile înainte de depopulare, acestea fiind cauzate de tehnopatii (deficiențe în tehnologia de creștere). Pierderi din primele două săptămâni de viață sun cauzate de defecte de incubație, vitelosaculite, peritonite viteline, accidente în timpul manipulării, transportului și populării. În restul perioadei, pierderile sunt mici și sporadice, cauzate preponderent de infecții bacteriene. Totuși, nu poate fi exclus ca aceste infecții să apară pe fondul unei imunități diminuate, cauzate de diverși paraziți.
Procentul cel mai mare de mortalități la pui se înregistrează în perioada de vară, iunie – august, fiind cauzate de imposibilitatea asigurării unui microclimat corespunzător, iar cele mai mici pierderi sunt în sezonul de primăvară – iarnă.
