Ferma de familie are viitorul său. Asta se vede bine la Chiselet, în exploataţia liderului Pro Agro, Emil Dumitru, pe care am vizitat-o pe 23 septembrie a.c., la întoarcerea spre Bucureşti dintr-o altă vizită în câmp.

Mărturisesc că admir fermierii mari şi faptul că au reuşit să păstreze ceva din măreţia agriculturii socialiste adaptând-o la realităţile economiei de piaţă din mers. Mai ales de când România a ales drumul spre Vest. E adevărat că încă mai văd manifestări comunistoide şi că mulţi mai cred în statul de tip tătuc. Dar găsim şi multe exemple care dau speranţe agriculturii româneşti. Dar în ceea ce priveşte ferma mică şi medie, strict familială sau semifamilială, în sudul României această structură abia de câţiva ani a prins viaţă.

Un exemplu demn de adus în faţă
Recunosc că ferma lui Emil Dumitru se dovedeşte un exemplu demn de adus în faţă. Cultura mare în ferma sa a urcat vertiginos iar sectorul zootehnic urmează curba ascendentă, e adevărat un pic mai lent. Pentru că într-o fermă zootehnică progresul genetic este mult prea scump. Nu e ca atunci când schimbi sămânţa de îngropat sub brazdă. Un ciclu de ameliorare în fermele zootehnice înseamnă uneori şi cel puţin cinci ani. Tocmai de aceea am vrut să-i văd viţeii din fermă fătaţi în vara aceasta în urma însămânţării cu genetică de top. Dar şi porumbul din cultura a doua, pentru siloz, semănat pe zece hectare.
Aşa se face că am reuşit, în sfârşit, să-i văd ferma la o dată când încă mai era ceva verde pe câmp. Prima dată când am vizitat ferma lui Emil Dumitru era zăpadă de o jumătate de metru, iar a doua oară ne-a prins întunericul şi luna plină prin lanuri, alături de ministrul Agriculturii, Petre Daea. Nu am reuşit să ajung la evenimentul din ziua de Sfânta Mărie Mică – Ziua Porumbului – realizat împreună cu Monsanto şi APPR în ferma familială de la Chiselet, dar am relatat despre rezultatele mai mult decât bune obţinute de tânărul fermier cu diplomă de jurist. Evenimentul a şi purtat un slogan pe măsură: “Fermă mică, potenţial mare”.

Porumbul din cultura a doua era numai bun de copt!
Dacă atunci când s-au tras concluziile în prezenţa tuturor factorilor (firme distribuitoare de inputuri, fermieri, multinaţionale etc.) nu am putut fi prezent, de această dată am ajuns în fermă şi am asistat la cântărirea boabelor de pe un porumb ales la întâmplare dintr-o grămadă destinată pentru plata arendei. Emil Dumitru se pricepe să dea jos boabele de pe porumb, semn că de mic a curăţat ştiuleţi. Mama lui mi-a povestit că mergea cu gâştele, cu vaca şi făcea treburi prin gospodărie încă de mic copil.
Dar să revin la cucuruz! Că doar era vorba de MMB-ul unui porumb luat la întâmplare din recolta de anul acesta. Suma arătată pe ecranul LCD al cântarului era de 283 grame, la o umiditate de 14,5%. Dacă pe câmpul lui ar fi fost aproximativ 50.000 de ştiuleţi de acest fel per hectar, vorbeam de o cantitate de 14 t/ha. Aşa cum mi-a mărturisit telefonic acum câteva zile: „Am recoltat în medie peste 13 t/ha”. Ceea ce pentru o fermă „ceva mai mare decât una mică” – în care liderul Pro Agro lucrează împreună cu familia şi câţiva angajaţi peste 170 ha – este mai mult decât onorabil!

Viitorul se pliază pe dorinţa de transparenţă şi concret
Iar aceste coordonate nu se pot face decât prin eliminarea arbitrariului. De altfel, e demn de reţinut ce are în gând fermierul Emil Dumitru după discuţiile iscate pe la colţuri imediat după evenimentul organizat în ferma sa. Liderul Pro Agro vrea să pregătească un viitor câmp de tip demonstrativ care să nu mai lase loc îndoielilor. O platformă a performanţei de vârf în genetica hibrizilor de porumb, cu reguli clare şi un pic mai altfel. Cu arbitrajul presei şi al specialiştilor acreditaţi din cercetare. Fiecare pas tehnologic se va desfăşura în prezenţa reprezentanţilor presei şi ai firmelor, care vor fi prezenţi la absolut fiecare lucrare care se va face în câmp!

Media producţiei la porumb pe toată ferma s-a apropiat de 13 tone/ha 
Evident că l-am întrebat mai întâi despre profitabilitate, pentru că la asemenea producţii, şi tehnologia sare de mediu. A recunoscut că deşi „practic am vopsit cu motorină terenul” (a scarificat în toamna trecută, după ce a recoltat rapiţa, apoi la o lună a fost nevoit să mai scarifice o dată pentru că i s-a părut prea întărit terenul, apoi în primăvară a luat-o de la capăt cu un Terradisc înainte de semănat), rata profitului situează porumbul pe treapta cea mai înaltă în ferma sa.
A semănat pe 12 aprilie 65.000 boabe germinabile/ha, iar la recoltat densitatea a fost de circa 55.000 plante/ha. „De aceea, aici, în baltă, pun foarte des porumb după porumb, aproape îi pot spune monocultură!”, explică Emil Dumitru. Dar asta presupune să aducă şi „mâncare” pentru plante. În platformă a folosit tot tehnologia obişnuită. Adică 200 kg de complexe NPK 20-20-0 şi 180 kg azotat de amoniu (produs comercial). În plus a venit cu un Microstar (15 kg/ha), deoarece începutul primăverii a adus precipitaţii mari imediat după semănat (la semănat l-a lăsat şi un tractor, aşa că a fost nevoit să închirieze pentru a nu întârzia lucrarea), dar şi temperaturi de -1…-2 grade Celsius.
Răsăritul porumbului a fost greoi, apoi s-a lovit de un atac de Tanymecus pentru care a trebuit să vină cu un tratament de corecţie cu Fastac. Erbicidarea a realizat-o cu Adengo. În vegetaţie a intervenit cu 165 kg de azotat, administrat la prăşit, apoi cu un fertilizant foliar Wuxal Zinc 2,5 l/ha şi mai târziu cu încă un foliar, 5 l/ ha, tot de la Wuxal, de această dată un Azo-Speed.
Campionul platformei a fost hibridul Dekalb DKC 5068, care este şi preferatul liderului Pro Agro, Emil Dumitru.

 

COMPETIŢIA HIBRIZILOR DEKALB LA CHISELET
DKC 5068 a scos la proba cântarului 13.692 t/ha, urmat de DKC 5031 cu 11.632 t/ha. DKC 5141 a oferit 10.654 t/ha, deşi a fost atacat de mistreţi, fapt ce a ciuntit din producţie. Al patrulea hibrid din platforma de 19,5 ha, DKC 4943 (cel mai timpuriu hibrid din lan) a trecut proba cântarului cu 10.950 t/ha. Media platformei s-a ridicat la 11.822 t/ha, ceea ce este un rezultat destul de bun. E adevărat că în restul terenului a folosit mai mult campionul semitardiv DKC 5068, deoarece terenul de baltă permite folosirea hibrizilor din această grupă de maturitate. Chiar şi al celor tardivi, dacă ferma ar avea un uscător de cereale…

Leave a Reply